In zilele noastre, daca sportul ar fi o ecuatie cu fair-play-ul in rol de necunoscuta, atunci ecuatia nu ar avea solutie reala. Aceasta pentru ca banii i-au facut pe sportivi sa puna pe primul plan castigul material si nu gloria sau respectul pentru adversar. Toata lumea isi doreste sa castige, insa nu sunt de accord cu cei care se ghideaza dupa principiul machiavelic “Scopul scuza mijloacele.”
Zi de zi, auzim de cazuri de dopaj, de platirea adversarilor “ca s-o lase mai moale”, de mafia pariurilor s.a.m.d.. Usor-usor, industria sportului a luat locul sportului. Deplasate mi se par si sumele platite ca salarii sau pentru transferuri, ba chiar si unele gesturi facute dupa cate o reusita pe teren care nu fac decat sa incite la violenta si ura intre oameni.
Haideti sa facem, totusi, distinctie intre ura si rivalitate !
Un exemplu de rivalitate ne ofera doi dintre cei mai mari, mai talentati, mai simpatici sportivi ai tuturor timpurilor, pe numele lor Roger Federer si Rafael Nadal.
Se spune ca pentru a invata sa castigi trebuie sa stii sa pierzi. Aceasta expresie parca a fost conceputa urmarindu-i pe cei doi tenismeni. Duelurile dintre Federer si Nadal s-au cosumat mai mereu in fazele superioare ale turneelor, adica pe bani foarte multi. Acest lucru nu i-a impiedicat insa ca dupa meciuri sa se felicite si sa se complimenteze reciproc sincer. Cuvinte ca “Oricat as castiga, Federer ramane cel mai bun din istorie !” sau “Vreau sa-l felicit pe Nadal pentru anul senzational pe care l-a avut !” sunt obisnuite in dialogurile dintre spaniol si elvetian.
Cand joaca Rafael Nadal si Roger Federer nu conteaza rezultatul pentru ca, de fapt, castiga toata lumea, inclusiv spectatorii si telespectatorii care vad un tenis ridicat la nivel de arta si totodata se pot inspira din mesajul de pace si bunavointa intre oameni transmis de cei doi tenismeni si atat de necesar in aceste vremuri tulburi si tensionate. (Varban Silviu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu